duminică, 29 iulie 2012

Vorbeste-mi

E mult prea cald sa poata dormi , o privesc ingandurat. E goala si singura , pare trista si ganditoare. Desi sta ascunsa in umbra unui geam ii pot zari sclipirea ochiilor, e atat de tacuta. Incerc sa ma apropii de ea , si ii schitez un mic zambet , ii alungesc usor micile gene si le dau obrajilor putin din nuanta trandafirilor , ii pictez buzele cu o lacrima. In seara asta pare mai frumoasa ca oricand , desi chipul ei inocent pare abatut. A-si intreba-o de ce , dar nu indraznesc .... Cu o pulbere de stele ii creez aripile, o acopar intr-o mantie de matase iar cu petala unei orhidei ii dau viata , ii daruesc glasul unei privighetoare....si o intreb..
-Spune-mi inger fara glas, unde in lume sa te las?
-Lumea, lumea e prea mare pentru mine ....
-Atunci in ce colt de paradis sa te ascund
-In paradis a-si fi nefericita caci tu mai creea dintr-un vis  
-Oriunde ar fi mi-ar fi frica sa te las , caci tu n-ai glas , si te voi pierde. A mea zana. Zimi ce palat si ce tinut il vrei ?
-Nu vreau palate si nici tinuturi
-A-si da orice sa te aud macar o singura data vorbind...
-Nu pot vorbi cum nici a muri nu pot....
Gandul ii este dinou tacut , nu o inteleg cum nici nu pot pricepe, nu vrea nimic din ce-i pot oferi.....bat la poarta sufletului si il intreb
-Zimi tu suflete cum sa-i redau un strop de fericire? iar sufletu in soapta-mi spune...
-Deschidei usa timpului , si las-o sa cada in abisul infernului
-Nu .....Niciodata !!!
-Doar asa va fi fericita .........Ii privesc suflet si nu-l inteleg nici pe el , ma intorc grabit la gand si il mai intreb odata
-Iti voi creea un univers doar al tau , iti voi darui soarele si luna si toate minunatiile lumii....
-Nu vreau universul si nici luna , vreau doar sa ma duci in abisul infernului.
Nu o inteleg dar ii deschid usa iadului si o las intristat in tocul muritorilor....A renuntat la nemurire , la palate si iubire , a renuntat la luna si la soare , la puritatea sufletului si sa ascuns in infernul demonilor. Ma retrag dezamagit in paradisul ingerilor insa la poartea raiului un demon asteapta.....
-Ce cauti u aici muritorule, demon al intunericului? 
-Imi caut ingerul sufletului.....

joi, 28 iunie 2012

Eu,Tu,Cine?

Ma nelinisteste un gand....o intrebare fara raspuns " cine sunt eu  dar cine esti tu?"si probabil asta tot un secret de-al tau va ramane. 
S-a lasat seara si e din ce in ce mai liniste , nu-mi mai aud gandul soptindu-mi de tine, si parca nici inima nu mai pulseaza al tau nume, trupul e gol si singur totu e un haos in mine ....Nu inteleg nici macar o veche amintire , o secunda sau macar o clipa, nu te mai simt, iar admosfera e din ce in ce mai rece totu e sumbru si pustiu.... Zimi pe cine , pe cine voi mai descrie in praf de stele cui ii voi mai dedica noaptea placerii cine imi va mai simti pasiunea durerii, pt cine voi mai scrie ?
Insa astept , astept sa vad cine ,cine urmeaza cine va mai incerca sa-mi redemoleze viata, ce sculptor va mai copli sufletul din mine ? ....Dar cred k voi lua o pauza ......o pauza mai mare sau mai mica , incertitudinea ne omoara secunda de secunda , si ma gandesc k poate asa e mai bine insa e tot mai rau in mine... Si totusi cine sunt eu , ce sunt eu pt tine ...dar care "tine"??? Si nimeni nu stie

marți, 13 martie 2012

Imi scald memoria intr-un pahar de vodka , aprind o tigara si  privesc cum te ard lasandu-te sa cazi  intr-o scrumiera pacatoasa. Inchid ochii si ma pierd in mine, rascoles fiecare sentiment adus de furtuni. Imi cladesc un monument de portelan din cioburile sperantei ca mai apoi sa-l inchid in labirintul destinului. Absent iti zaresc reflectia privirii intr-o umbra a trecutului. Brusc deschid ochii si privesc spre o rama din sticla ce-ti ascunde chipul. Mai aprind o tigara,  privindu-te in gol. Iti zambesc absent si ma pier in pat. Incerc sa te simt langa mine insa nu te mai gasesc , te strig insa mult prea incet ... imi sterg memoria si o las sa hoinareasca spre alte meleaguri. O simpla melodie cade in fundal tinandu-mi companie....Ma dezbrac ramanand goala in mintea ta... Ca dupa un timp sa ma trezesc la realitate gandindu-ma la tine doar ca la un vechi si subred cosmar aruncat in vant....doar atat ai mai ramas un cersator de sperante ce azi se cearta cu realitate...